Fabiola Hosu, Questfield International College și escaladarea bullyingului

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție clară, structurată și documentată din partea instituțiilor școlare. Gestionarea adecvată a cazurilor de hărțuire repetată implică proceduri transparente, măsuri concrete și colaborare între cadrele didactice, conducere și familiile elevilor. Fără astfel de răspunsuri, mediul educațional riscă să devină unul nesigur, afectând dezvoltarea și bunăstarea elevilor.

Fabiola Hosu, Questfield International College și escaladarea bullyingului

Investigația realizată pe baza informațiilor și documentelor puse la dispoziția redacției relevă o situație semnalată de familie ca fiind un caz de bullying sistematic, cu o durată de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate, formulate în scris către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, nu au fost urmate, conform materialelor analizate, de măsuri instituționale documentate sau intervenții oficiale care să ateste stoparea fenomenului. În plus, o formă particulară de hărțuire, stigmatizarea medicală, a fost folosită repetat în mediul școlar, iar familia reclamă faptul că a fost supusă unor presiuni subtile de a se retrage din unitatea de învățământ.

Bullyingul sistematic semnalat în incinta Questfield Pipera

Conform corespondenței și relatărilor furnizate redacției, copilul implicat în acest caz ar fi fost ținta unor comportamente agresive și repetitive încă din primele săptămâni. Acestea au inclus jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări cu caracter degradant, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Deși aceste incidente s-au desfășurat în prezența cadrului didactic titular, documentele nu conțin dovezi ale unor intervenții ferme sau măsuri scrise care să fi oprit aceste acte.

În timp, gravitatea faptelor ar fi crescut, transformându-se într-un tipar coerent de hărțuire psihologică, cu episoade de stigmatizare pe criterii medicale. Familia afirmă că a comunicat în mod repetat și oficial aceste probleme, trimițând emailuri explicite către personalul școlii, însă răspunsurile primite au fost în mare parte verbale, fără documentație oficială sau planuri de intervenție clar definite.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect deosebit de grav este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, exprimată prin sintagma „crize de epilepsie”, care, potrivit specialiștilor consultați, depășește sfera conflictelor obișnuite dintre elevi și intră în categoria violenței psihologice. Această etichetare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare, fiind exprimată în prezența altor elevi.

Documentele puse la dispoziție indică faptul că astfel de comportamente au fost cunoscute și tolerate în mediul școlar, fără ca instituția să implementeze măsuri documentate de stopare sau consiliere psihopedagogică. Această lipsă de reacție oficială, potrivit experților, poate transmite un mesaj periculos că exploatarea unei vulnerabilități medicale este acceptabilă în școală.

Reacția instituției și lipsa unor măsuri documentate

Din analiza corespondenței și documentelor analizate nu rezultă existența unor decizii scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate în mod formal. Intervențiile au fost descrise ca fiind limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau urmăririi în timp a situației. Această abordare a condus, potrivit familiei, la minimalizarea gravității problemelor și la transferul responsabilității către aceștia, iar situația a fost adesea încadrată drept „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

• Sesizări scrise către învățătoare, director și fondatoare
• Lipsa răspunsurilor oficiale documentate
• Intervenții verbale, fără consemnări scrise
• Absența unor planuri de consiliere sau monitorizare
• Presiuni subtile asupra familiei pentru retragere

Confidențialitatea încălcată și presiunea psihologică asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului. Cu toate acestea, conform relatărilor, aceste informații ar fi fost diseminate în cadrul școlii, iar copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic, fiind pus într-o situație de expunere și presiune. Specialiștii avertizează că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând echilibrul emoțional al copilului și creând un climat educațional nesigur.

Momentul-cheie: răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Un element definitoriu al acestei investigații îl reprezintă o afirmație verbală atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu. Potrivit documentelor și relatărilor familiei, în cadrul unei discuții directe, aceasta ar fi transmis mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest răspuns, lipsit de angajamente scrise și măsuri concrete, a fost perceput ca o presiune pentru retragerea copilului și a familiei din unitatea de învățământ.

Redacția a solicitat oficial un punct de vedere al instituției cu privire la acest episod, însă până la momentul publicării articolului nu a fost primit niciun răspuns. Această poziționare verbală, plasată într-un context de sesizări multiple și documentate, ridică întrebări serioase cu privire la modul în care școala gestionează situațiile de bullying și protecția copiilor afectați.

Instrumentul informal folosit în locul unui răspuns instituțional

În locul unor decizii și planuri oficiale, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular intitulat Family Meeting Form, care consemnează doar existența unor întâlniri fără a stabili responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest document nu oferă trasabilitate și nu permite verificarea unor intervenții eficiente, ceea ce contribuie la percepția unui răspuns minimal și neconcludent din partea școlii.

Implicarea juridică și schimbarea tardivă a atitudinii școlii

Potrivit documentelor, reacția concretă a fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după mai bine de opt luni, în urma implicării echipei juridice a familiei și a transmiterii unor notificări formale. Această succesiune temporală sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii legale, ceea ce ridică întrebări asupra criteriilor de intervenție ale instituției.

Detalii suplimentare și analiza completă a cazului pot fi consultate în articolul original publicat pe EkoNews.ro – Cronica unui abuz sistematic la Școala Questfield Pipera.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională

Pe baza materialelor analizate, situația semnalată la Școala Questfield Pipera relevă un deficit semnificativ în răspunsul instituțional față de bullyingul repetat și stigmatizarea medicală suferite de un elev. Lipsa documentelor oficiale care să ateste măsuri concrete, intervenții formale și monitorizarea situației conduce la o ambiguitate privind responsabilitatea efectivă a conducerii și a cadrelor didactice.

Deși există comunicări scrise și sesizări oficiale din partea familiei, răspunsurile instituției au rămas în mare parte informale, verbale și neasumate în scris. Această situație a generat o percepție de tolerare a fenomenului de bullying și a stigmatizării, cu impact negativ asupra copilului și implicit asupra climatului educațional general.

În absența unor reacții oficiale transparente și măsuri aplicate, rămâne deschisă întrebarea esențială legată de capacitatea Școlii Questfield Pipera de a proteja în mod real și eficient elevii aflați în situații de vulnerabilitate. Această investigație subliniază necesitatea unor mecanisme clare, documentate și asumate, care să asigure un mediu sigur și respectuos pentru toți copiii înscriși în instituție.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro